Cavaliere servante (ital. „Cavaler servant”) – În Italia s-a introdus în secolul al XVI-lea obiceiul ca în lumea nobilă, femeia să fie însoțită chiar de a doua zi după nuntă, de un bărbat (ales de soț), care, de dimineață pînă seara, trebuia s-o urmărească, s-o păzească și s-o servească. Poporul îi zicea „Cicisbeo” (fr. sigisbée) acestui cavaler. Trei secole le-au trebuit nobililor soți italieni ca să-și dea seama că se pun ei înșiși într-o postură ridicolă. Și obiceiul a dispărut. Astăzi, termenul de „cavaler servant” a rămas și este folosit ironic la adresa unui bărbat care e mereu în compania unei femei, gata oricînd să-i îndeplinească toate serviciile și comisioanele. „…ușa sălii se deschise încet și o femeie uriașă, mîndră intră... În stinga ei, ca un cavaliere servante, șonticăia galant și bine dispus, consilierul C...” (H. Heine, Călălorie în Harz). Camil Petrescu, în piesa Act venețian, înfățișează tipul unui cicisbeu (cavaler servant). IST.